Era desculţă pe malul unui lac. Privea reflexiile şi umbrele copacilor. O altă lume în adâncuri, iar ea o punte spre acea lume. Adesea alge îi legau sufletul, dar nimeni nu-i cunoştea zbaterea şi adâncimea. Zilnic apusuri se cufundau, incendiau lacul lăsând în urma lor stele îngropate în cenuşa unui cer oglindit.
Deschide ochii... se trezeşte dintr-un vis lucid. Era sâmbătă prea devreme. Afară începuse să ningă.
El dormea lângă ea. Ea îl priveşte minute în şir. El simte. „Te voi trezi, dar necesită concentrare şi îndemânare deplină”, şopti ea. El o aude, schiţează un zâmbet controlat şi se preface că doarme în continuare. Ea îi sărută pleoapele încărcate de vise. Buzele îi ating sublim genele pe care se aşterne praf de stele. El, un cosmos ascuns în doi ochi, o priveşte... de fapt priveşte un cosmos răsfrânt. O cuprinde atingându-şi corpurile calde, simţindu-şi reciproc bătăile inimii şi vidul dintre ele. Apoi îşi închid pleoapele asemeni cortinelor... era sâmbătă încă devreme, prea devreme şi prea târziu pentru ei. Iarna le îngroapa deja iubirea.
Ea deschide ochii. Se trezeşte între vis şi realitate. Printre gânduri citite şi-a reamintit... „Toate apele au culoarea înecului”. Durerea îi inundă plămânii. Ea îşi revarsă propria fiinţa. Se minte că poate are un scop şi cumva învăţă să supravieţuiască, să ierte, să îşi ascundă durerea în irisul ochiului şi să privească lumea prin filtrul ei... dar cum înveţi să trăieşti cu liniştea tulburată?

Icar

Am rătăcit pe distanţa dintre ce erai şi ce ai devenit. Am rătăcit prin labirintul umbrelor să-nţeleg ce eşti şi să uit ce am rămas.
Eu, asemeni lui Icar mi-am creat aripi din pene diafane şi ceara zilelor arse de speranţa că oamenii încă sunt capabili să iubească... şi am zburat căutându-te în trecuturi. M-am înălţat peste spaţiu şi timp, crezând în suflete pereche.
Iar tu, un Helios îmbrăcat în minciuni şi vanitatea că libertatea şi culoarea cerului îţi aparţine. Ai pictat suflete cu aceleaşi cuvinte, în aceeaşi nuanţă de albastru. Albastru toxic. Albastrul nociv ce mi-a topit aripile şi ne-a prevestit declinul. Atunci am învăţat să te iubesc mai puţin şi să te cunosc mai mult.